Actor cu mâna în ghips
Cu câteva zile înainte de spectacolul de duminică, 3 aprilie de la Teatrul Apropo, Maria avea mâna în ghips.
Nu apucăm să repetăm tot timpul pe scenă pentru că e destul de scump, așa că ne întâlnim la „regizor” acasă. Când a intrat pe ușă am încremenit toți. Avea mâna în ghips.
”Ce ai pățit?”
”Eh, a zâmbit larg Maria, am alergat cu o prietenă în spate prin curtea școlii, mi-a trecut doamna de română prin față și am alunecat dar nu lipsesc de la spectacol!”
Susținea Maria cu tărie de față cu toată audiența ce amuțise de îngrijorare. Lasă spectacolul, dar poate o durea pe biata fată…
Ți-ai găsit. Soi rău! Striga cât o ținea gura că joacă ea cumva, dar o să-i fie mai greu să se schimbe.
”Te ajut eu.” Zicea Andrei, fratele ei.
Ne miram toți că și unul și celălalt erau la fel de rânjiți cum sunt ei de obicei. (A se vedea pozele…)
Pentru ei, amândoi, teatrul e joacă, bucurie. Am zice noi, adulții, pasiune.
S-a alăturat clubului nostru de teatru în toamna trecută, după ce, în vară a participat la una dintre cele patru tabere organizate în luna iulie. În tabără a jucat rolul Katarinei din “Îmblânzirea scorpiei” de Shakespeare cu Robert, actualmente Demetrius, Flaut (Thisbeea) și Un Țăran.
A învârtit-o și a zmotocit-o de nu s-a văzut, dar parcă tot cu Tedy preferă să joace. (Bârfe din culise…)
A fost atât de încântată încât în toamnă a fost printre primii copii care s-au înscris la clubul de teatru și chiar l-a convins și pe Andrei să participe la club.
În primul spectacol a jucat Katarina, apoi pentru al doilea spectacol a învățat și a jucat-o și pe Elena Ivanovna Popova din “Ursul” de Cehov. La primul spectacol jucase Cleo, dar apoi nu a mai putut să ajungă tocmai de la Moinești de unde stă. (Unii spun și în București că e departe…)
La spectacolul de duminică va juca pentru prima oară rolul Ziței din “O noapte furtunoasă” de Caragiale, preluat tot de la Cleo. Partea frumoasă în teatru e că amândouă sunt minunate în acest roluri, fiecare în felul ei.
Marketing în parc
Mama Mariei ne-a povestit că înainte cu o săptămână de primul spectacol, când se aflau în parc, Maria a invitat la spectacol un grup de mămici cu copii cărora le povestise entuziasmată de spectacol.
Au întrebând-o de pagina noastră de facebook unde am transmis spectacolul. Le-a povestit cu așa pasiune încât vin să să o vadă, deși abia atunci au cunoscut-o.
Actor, orice-ar fi
Când copiilor începe să le placă teatrul, joacă în orice condiții, chiar și cu mâna ruptă și, de la un spectacol la altul învață noi scene. Își exersează memoria și, cum spun englezii, reziliența.Nu oricine poate fi actor cu mâna în ghips.
Acesta sunt doar două dintre beneficiile teatrului.
Vă întrebați, desigur, cum i-a ieșit spectacolul. Vedeți și voi cu ochii voștri.
Copiii voștri sunt bineveniți la cursurile și spectacolele noastre.
Vă așteptăm!